Ca la 20 de ani…
Im a butterfly, sugar, baby ….fara griji si fara bani. si cam asa si este… insa mai putin partea cu grijile. Am crescut mare A, am crescut mare prieteni. nu prea stiu ce sa mai zic… da toata ziua o sa fiu pe aici prin preajma si o sa notez ceea ce se intampla important azi, 10 februarie…. 5:45pm.: am fost in Jack, am baut o bere. simteam nevoia de un aer nou si am avut nevoie de unul plind de fum, dar de departe pe placul meu. mi-a adus aminte de Subway-ul meu drag unde beam knd fugeam nebuni de acasa cu prietenii si cantam Lonely day- System of a down cu toti plamanii. acolo am legat prietenii noi si am rupt altele vechi in fine… m-am intors in camin. am luat niste bere. eu nu beu alcool, dar ziua mea e exceptia care merita sfintita. is curioasa cum o sa se termine treaba asta. 8:00 pm. : imi pare insa rau ca singura persoana care conta, nu a venit azi. si imi e dor de tine. insa inteleg ca nu te simti bine. cum nici eu nu ma simt, si amandoi stim de ce. continui sa iubesc… 8.35: pm.: ma intreaba lumea cum ma distrez. 
nu ma distrez. doar ma simt bine adanc in inima mea, caci unde e jale si foc e loc si de bucurie. totdeauna am trait complementar. in fiecare an visez la o petrecere de ziua mea, dar de fapt, am renuntat de mult sa mi-o mai sarbatoresc, de cand, la liceu fiind, mi-am tuns podoaba capitara de suparare. de atunci nu mi-am mai serbat cu adevarat ziua. nu stiu daca o sa o mai fac vreodata. nu prea ii vad vad rostul. de fapt acum sunt putin trista, imi cade o lacrima, doua, dar nu vad de ce ar fi numai zambete sau lacrimi de fericire de ziua ta, cand nu e nimic special, cand a-ti serba ziua de nastere nu schimba cu nimic anumite lucruri. e o zi perfect normala in care eu ca om ma simt putin bizar. e o fascinatie aproape dureroasa. aseara am scris un inceput de poem, inca nefinisat… intre zidurile pielii nicio lumina nu te poate orbi nici macar zgomotul cald al pistolului lipit ostentativ de tampla nu-mi mai amintesc nicio dimineata si candva din gura o sa-mi iasa fluturi il voi continua, nu stiu cum…. 9:59: am primit o zambila, cu radacina cu tot. voi cumpara un ghiveci si o voi creste aici in camin….
nu ma distrez. doar ma simt bine adanc in inima mea, caci unde e jale si foc e loc si de bucurie. totdeauna am trait complementar. in fiecare an visez la o petrecere de ziua mea, dar de fapt, am renuntat de mult sa mi-o mai sarbatoresc, de cand, la liceu fiind, mi-am tuns podoaba capitara de suparare. de atunci nu mi-am mai serbat cu adevarat ziua. nu stiu daca o sa o mai fac vreodata. nu prea ii vad vad rostul. de fapt acum sunt putin trista, imi cade o lacrima, doua, dar nu vad de ce ar fi numai zambete sau lacrimi de fericire de ziua ta, cand nu e nimic special, cand a-ti serba ziua de nastere nu schimba cu nimic anumite lucruri. e o zi perfect normala in care eu ca om ma simt putin bizar. e o fascinatie aproape dureroasa. aseara am scris un inceput de poem, inca nefinisat… intre zidurile pielii nicio lumina nu te poate orbi nici macar zgomotul cald al pistolului lipit ostentativ de tampla nu-mi mai amintesc nicio dimineata si candva din gura o sa-mi iasa fluturi il voi continua, nu stiu cum…. 9:59: am primit o zambila, cu radacina cu tot. voi cumpara un ghiveci si o voi creste aici in camin….
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu