Si acum?
Si acum e ciudat pentru ca pur si simplu o iau in directia opusa, fug cu toata dragostea mea pentru tine in alt loc. Simt ca vreau sa conserv dragostea asta pentru toata viatza in inima mea, pentru ca a e pura, pentru ca am calcat peste mine pentru tine, pentru ca am reusit sa trec de limite si pentru ca niciodata nu ti-ai dat seama cat m-ar putea afecta daca pur si simplu n-ai mai exista. Te simt cum nu ma intelegi, te simt ca esti exact ca si mine iti e teama sa spui, imi e teama de reactia ta… ne e teama de noi defapt! Tu iti dai seama de asta… ca eu simt ca asta face… alergam in jurul unei scantei cand am putea sa fim scanteia, iar eu am obosit fara tine si fug… si fug impiedicat asta e mai grav, tot astept sa ma prinzi de mana. Mereu mi-am dorit sa ma iei de mana si s-a intamplat o singura data cand ne-am pierdut in alta lume departe de toti si toate si atunci am fost o flama albastra. O flama albastra pe care n-am sa o uit niciodata. Ametiti de soare, ametiti de luna, ametiti de briza, ametiti de valuri, ametiti de bautura am fost atunci aproape de noi si am facut toate greselile posibile pe care eu nu le-am regretat niciodata. Oare ma vrei opri?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu